Nu te face nimeni manager direct!

Oana titica v2Oana Titică este omul care s-a îndrăgostit iremediabil de farfurii apetisante, cu mâncare sau pictate despre care scrie regulat pe blogul său, chicineta.ro. Este un om franc și fain, lucru care se reflectă în experiențele pe care le povestește, în umorul care însoțește poveștile despre mâncare, călătorii, blondina Lola (nu, nu aliasul ei, ci golden retriever-ul carismatic pe care îl are) și în dezmințirea diverselor mituri din bucătărie sau despre un stil de viață sănătos.

“Sunt genul care face treaba când o are de făcut și îmi place să am zile în care stau. Nici nu prea amân lucruri până în ultimul moment. Relaxarea implică niște disciplină!”

  1. Când ai început să muncești și când ai avut primul loc de muncă?

Era 2006. Aveam 18 ani și tocmai venisem la facultate în București. Eu sunt din Pitești, iar în liceu trimiteam de zor texte pentru concursurile organizate de reviste. Câteva din articole au ajuns la Tabu, i-au plăcut Cristinei Bazavan (redactor-șef al revistei la vremea respectivă), care mi-a spus: „scrii foarte bine, dar ești prea mică acum, vorbim când vii la București și te luăm la noi”. Când am ajuns la București în primul an de facultate, la Tabu nu mai erau locuri, dar Cristina m-a plasat la o revistă glossy din același trust de presă (după ce am frecat-o cu telefoane aproape zilnic).

  1. Ce faci zilnic / săptămânal pentru propria dezvoltare? (cursuri, înveți o limbă străină, citești etc.)

Psihanaliză. Dintre TOATE lucrurile pe care le-am făcut în viață, asta m-a ajutat cel mai mult. Best spent money.

Și citesc. Nu știu dacă o fac pentru dezvoltare personală, mai degrabă ca să pot să trăiesc alte experiențe, în afară de cele din viața mea de zi cu zi, și să îmi imaginez alte lumi și locuri. De obicei citesc romane polițiste, pentru că mi-ar fi plăcut să fiu detectiv. C.S Lewis spunea că „in reading great literature I become a thousand men and yet remain myself”. Cam despre asta e vorba.

  1. Cât timp dedici muncii și cât timp pentru relaxare?

Depinde de volumul de muncă. Sunt zile în care trebuie să muncesc 12 ore și zile în care scap cu două ore de mailuri și restul zilei stau cu câinele în parc. Nu cred în exagerări, de nici o parte. Adică workoholicii nu mi se par mai interesanți decât ăia care freacă duda toată ziua. Nu cred că poate să îți funcționeze creierul bine dacă îl pui să facă un singur lucru și fix ăla să fie munca.

  1. Ce faci weekendurile?

Muncesc foarte rar în weekenduri, dacă aici bate întrebarea :)) Sunt genul care face treaba când o are de făcut și îmi place să am zile în care stau. Nici nu prea amân lucruri până în ultimul moment. Știu că sună aiurea, dar relaxarea implică niște disciplină, adică n-ai cum să te simți relaxat pe bune în weekend dacă îți stau chestii în cap pe care nu le-ai făcut.

  1. Cum crezi că pot platformele online să vină în ajutorul tinerilor care vor să se angajeze?

Pentru că pot să vorbească despre ‘drumul până ajungi unde vrei’. Despre realitatea primilor ani de job – în care trebuie să înghiți în sec, să faci compromisuri, să faci ȘI ce nu vrei (în limitele toleranței personale, nu zice nimeni să stai la un șef care urlă zilnic, dar o criză de isterie o dată pe lună nu e același lucru), să zici ‘da frate, plimb eu dosarele astea, pentru că știu că în curând nu va mai trebui să o fac, ‘cuz I’m smart’. Nu te face nimeni manager direct.

  1. Cum te poate dezvolta un internship într-un ONG?

Te învață un workflow pe care nu ai cum să îl înțelegi doar din cărți.

  1. Cum vezi tinerii din generațiile actuale, care vin din urmă? Observi schimbari? (Cum sunt mai diverși față de tine)

Cred că sunt mai rapizi în gândirea practică, așteaptă satisfacții mult mai rapid (dacă se poate, imediat, mulțumim Facebook-ului pe această cale) și sunt mai puțin dispuși să facă un efort pentru un scop mai mare, dar mai îndepărtat (citit cărți, de exemplu).

  1. Crezi că implicarea în diverse activități te formează într-o anumită direcție? Pe tine spre ce te-a călăuzit?

Eu m-am implicat întotdeauna la joburile anterioare mai mult decât mi s-a cerut, în sensul că voiam să fac mai mult decât mi se dădea și îmi plăcea să preiau din taskurile altora. În special dacă aduceau a project management. A durat mulți ani să îmi dau seama că, de fapt, vreau să fiu manager. :)))

Share

Lasă un răspuns