Trebuie să muncești în primul rând cu cap!

Oana Bratila

Oana Brătilă este o persoană pasionată de tot ce presupune educație și dezvoltare socială, determinată, plină de energie și îndrăgostită de natură. A început să lucreze în 2009, de când era studentă la Comunicare și Relații Publice pentru un proiect drag sufletului său, “Let’s do it, Romania!”. Pe parcurs a cochetat cu mai multe joburi în domeniul care a cucerit-o, al ONG-urilor, atât în cadrul unor agenții, dar și ca freelancer, fără să uite însă de pasiunea sa de a scrie, pe care și-a exersat-o constant pe blogul său (www.obratila.ro) încă din studenție.

Cred că o persoană care se preocupă de dezvoltarea personală ajunge să fie și un profesionist mai bun în orice domeniu ar lucra. Despre mine îmi place să cred că sunt o persoană deschisă la minte și mereu dornică să învețe ceva nou, astfel încât îmi place să explorez cărți care abordează diferite filosofii de viață.”

1. Când ai început să muncești și când ai avut primul loc de munca?

Primul “jobuleț” l-am avut în facultate. Am fost pentru o scurtă perioadă de timp operator de sondaje de opinie. Practic, mă plimbam prin scări de bloc, băteam din ușă în ușă și din când în când aveam noroc să stau la masă cu niște persoane dispuse să îmi răspundă la întrebări. Nu am rezistat mai mult de două luni pentru că simțeam că pot să folosesc timpul respectiv într-o manieră mult mai constructivă, în contextul în care era și foarte prost plătit (primeam vreo 20 de lei / formular completat), dar a fost în același timp un job care a contribuit la creșterea abilităților mele de comunicare și la tăria în fața aparentelor eșecuri. Nu e ușor să ți se închidă, la propriu, multe uși în nas.

Am început apoi să investesc timpul respectiv în dezvoltarea mea personală și profesională. Să muncesc, practic, pentru mine. Am început un blog de comunicare și relații publice în paralel cu blogul personal, m-am dus la aproape toate conferințele și evenimentele de Social Media și în cadrul uneia dintre aceste conferințe m-am întâlnit cu cei alături de care am lucrat ulterior la cel mai mare proiect de implicare socială din România – „Let’s Do It, Romania!”. S-a întâmplat în toamna lui 2009, imediat după ce am terminat facultatea și, deși lucram în sistem de voluntariat, „jobul” era full time. Ba chiar mă prindea de multe ori 5 dimineața cu laptopul deschis.

Am avut noroc să fiu din București și să nu simt presiunea chiriei, astfel încât am putut să îmi dedic timpul voluntariatului timp de un an de zile, până la prima ediție „Let’s Do It, Romania!”, pe 25 septembrie 2010. În noaptea respectivă am primit și prima ofertă de job. Era un job „pe bune”, cu un salariu la care nici nu visasem, într-o companie de publicitate online. Programul de lucru era unul flexibil și puteam să lucrez de acasă (ceea ce la momentul respective părea ideal). Nu căutasem jobul, venise el la mine. Și totul datorită succesului într-un proiect de voluntariat.   


2. Ce faci zilnic / săptămânal pentru propria dezvoltare? (cursuri, înveți o limbă străină, citești etc)

Cred că o persoană care se preocupă de dezvoltarea personală ajunge să fie și un profesionist mai bun în orice domeniu ar lucra. Despre mine îmi place să cred că sunt o persoană deschisă la minte și mereu dornică să învețe ceva nou, astfel încât îmi place să explorez cărți care abordează diferite filosofii de viață. Acum, de exemplu, am descoperit filosofia zen din cartea „Arta Simplității” (Dominique Loreau) și mi-am mai comandat deja două cărți pe aceeași temă, ca să aprofundez subiectul cu care am rezonat foarte mult.

În același timp, mi-am făcut un obicei din a-mi da diferite provocări prin care să-mi formez obiceiuri mai sănătoase și mă și recompensez atunci când reușesc să ating obiectivele propuse. De pildă, mă provoc să beau mai multă apă, să merg pe jos cel puțin 7 kilometri / zi sau să îmi manifest mai des recunoștința față de cei din jurul meu.


3. Cât timp dedici muncii și cât timp pentru relaxare?

Nu am avut niciodată un job „de la 9 la 5”, astfel încât a trebuit să îmi organizez singură programul de lucru. La început nu aveam niciun soi de disciplină a muncii și ajungeam de cele mai multe ori să lucrez noaptea și să îmi încep ziua următoare la prânz. Pentru angajator era important, desigur, să îmi fac treaba, dar programul pe care singură mi-l formasem nu era deloc în avantajul meu. Îmi făceam treaba, dar într-o manieră total haotică și la final de zi aveam impresia că nu am făcut, de fapt, nimic. Nici pentru job, nici pentru mine.

Am început apoi să folosesc unelte de organizare – de la Excel și Google Calendar, la agende fizice pe care scriu cu pixuri colorate – și am observat cum încep să am din ce în ce mai mult timp liber și cum îmi face din ce în ce mai multă placere să lucrez. Îmi notez mereu sarcinile zilei în agendă și fiecare bifă pe care o fac în dreptul unei sarcini rezolvate, oricât de mica ar fi ea, îmi oferă satisfacție instantă. 🙂

La finalul zilei, nu contează cât de mult timp ai dedicat muncii, ci câți pași ai mai făcut înspre dezvoltarea ta personală și profesională. Degeaba ai muncit 12 ore dacă ai stat 12 ore să scrii un mail. Și cred că nu mai e mult până când oamenii vor scăpa de credința transmisă „din tată-n fiu” cum că trebuie să muncești MULT ca să ai success. Trebuie să muncești în primul rând cu cap. 🙂


4. Ce faci weekendurile?

Mi-aș dori să pot spune că în weekend sunt de găsit doar la munte, la mare, la țară sau într-un city break prin Europa. Spre asta tind cel puțin. 🙂 Îmi place foarte mult să petrec timp în natură și îmi place foarte mult să călătoresc, fie că e vorba de o „călătorie” cu bicicleta până în parcul de lângă casă, de o plimbare prin țară cu trenul sau de un drum mai lung cu avionul.


5. Cum crezi că pot platformele online să vină în ajutorul tinerilor care vor să se angajeze?

Cred că depinde de platformă. 🙂 Nu am avut niciodată încredere în platforme tip eJobs sau BestJobs pentru a găsi un job fain și am recomandat mereu abordările cât mai directe (un mail trimis către departamentul de HR al companiei în care ai vrea să te angajezi) sau abordările „out of the box” (de pildă, un CV creativ trimis prin curier direct la sediul companiei). Cred, în schimb, că o platformă care pune la dispoziție mai mult decât o listă de joburi și care contribuie la dezvoltarea unor abilități poate să susțină tinerii în procesul de angajare.


6. Cum te poate dezvolta un internship într-un ONG?

Ca în orice context, dezvoltarea ta depinde în primul și în primul rând de dorința ta de a te dezvolta și de acțiunile pe care alegi să le întreprinzi în acest sens. Cu alte cuvinte, nu cred că internshipul te dezvoltă, ci doar că îți oferă un cadru în care tu să te poți dezvolta. Ce și cât de mult alegi să faci în cadrul respectiv, depinde numai și numai de tine.

Un internship într-un ONG poate să fie cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat, dar e important să alegi un internship potrivit pentru tine. Există ONG-uri cu doi angajați și ONG-uri cu sute de angajați. Poți să ai o experiență de lucru asemănătoare cu cea dintr-un start-up sau poți să ai o experiență de lucru asemănătoare cu cea dintr-o corporație. Fie te gândești bine ce vrei și ce fel de experiență îți dorești să obții, fie pornești la drum fără nicio așteptare, experimentezi, și îți dai voie să îți dai seama pe parcurs care este varianta cea mai potrivită pentru tine. În oricare dintre cele două variante, vei culege pe măsura implicării. Un internship nu este doar „ceva de trecut în CV”. Este o oportunitate să crești, să te remarci și să mai aduci puțină claritate în ceea ce îți place și îți dorești să faci.


7. Cum vezi tinerii din generațiile actuale, care vin din urma? Observi schimbări? (Cum sunt mai diverși față de tine?)

Am observant mai multă deschidere în ceea ce privește voluntariatul și implicarea socială și asta mă bucură cel mai mult.


8. Crezi că implicarea în diverse activități te formează într-o anumită direcție? Pe tine spre ce te-a călăuzit?

Experiența de voluntariat din cadrul „Let’s Do It, Romania!” și, ulterior, contactul cu multe alte proiecte sociale, prin intermediul blogului meu, m-a făcut să îmi doresc foarte mult să lucrez într-un ONG și, acum, să mă gândesc să pornesc propriul proiect de antreprenoriat social.

Cred sincer că se poate trăi din proiecte realizate în folosul comunității și că viitorul (îndepărtat, ce-i drept) este al proiectelor de antreprenoriat social.

Urmăriți-o pe Oana pe www.obratila.ro

Share

Lasă un răspuns